eclipsa de Lună

Ieri a fost o eclipsă totală de Lună în emisfera nordică a globului. Eu nu am văzut-o şi îmi pare foarte rău, dar m-am consolat cu imaginea unei eclipse fotografiate pe 7 septembrie 2006. Era seară, eram în curte la ai mei, la intrarea în viţa de vie a bunicului şi priveam siderată imaginea Lunii dintre cele două blocuri mari de la şosea, care o încadrau ca ramele unui tablou. Venisem cu sufletul la gură din parcul Tineretului unde făcusem ture cu bicla împreună cu un om foarte drag şi pedalasem nebuneşte înapoi ca să pot să văd spectacolul şi să fac şi fotografii. Luna era la perigeu, era imensă; dacă ai fi ţinut în mână o farfurie mare şi ai fi întins braţul, astrul ar fi fost la fel de mare cât cercul farfuriei, aşa că eu am botezat-o Luna-cea-mare-cât-o-farfurie-de-pizza. Eu privind fascinată Luna şi umbra Pământului de pe ea, în întuneric, la portiţa viei bunicului, cele două blocuri luminate, cerul negru, liniştea din jur, oboseala atât de pământească de după pedalatul prin parc şi apoi uimitoarea şi atât de străina umbră a Pământului. E una din imaginile care mi s-au ars în memorie şi pe care nu le voi uita niciodată.